Sunt parintii sau profesorii responsabili pentru educatia alimentara a copiilor?

Pentru cei care v-ati dus copiii la gradinita, banuiesc ca ati trecut deja prin etapa in care v-ati gandit la mancarea de acolo. Diversificarea e un punct de cotitura si fix cand crezi ca lucrurile incep sa se stabilizeze ajungi la "gradi". Ce facem cu ce am construit acasa cu atata efort?

Decizia asta vine cu mult stress pentru parinti: gradinita particulara sau de stat? Ce se mananca acolo? Cum sunt educatoarele? Oare ii dau de mancare sau ii lasa sa se descurce si fiecare e pentru el?

Cautam o gradinita cu bucatarie proprie sau e in regula mancarea de la catering - incalzita la microunde?

Primim multe mesaje pe adresa noastra de contact si printre ele sunt parinti care ne impartasesc povesti de la gradinita despre educatoare care forteaza copiii sa manance, despre copii mofturosi (sau diverse alte probleme de alimentatie) care sunt scosi in fata si facuti de rusine, despre sali de mese prea mici pentru toate grupele si unde copiii sunt grabiti sa manance etc.

Ce ar trebui sa ne interesezepe noi ca parinti?

Lipsa de educatie alimentara si meniurile facute dupa ureche sau dupa buget. Meniuri care ofera varietate, dar care nu vin cu un aport caloric adaptat copiilor. Evident, nu generalizam si cel mai probabil exista locuri unde se tine cont de toate aceste elemente. Daca e asa, chiar ne-ar placea sa primim un feedback in comentarii.

*nu luam in calcul aici (inca) scolile, acolo mancarea lipseste cu desavarsire 

Legat de aceste aspecte sunt si cateva grupuri de parinti unde se discuta aprins subiectul si, evident, parerile sunt impartite. Cam ca la orice lucru care implica copii.

Un lucru insa ne-a atras atentia si redam concluzia acelui topic, cumva unanim aprobata de parintii participanti.

Parintele este singurul care decide ce mananca copilul lui, iar acest lucru nu se extinde si asupra altor copii. Asta inseamna ca alegerile unui parinte nu vor (pot) fi uzurpate de alti parinti sau educatori care pot oferi mancare copiilor la gradinita, in parc sau la scoala etc.

Ok, suntem si noi de acord cu acest lucru mai ales cand vorbim de copii mici sau care au alergii si probleme alimentare. De ce?

Nu suntem de acord cu ideea ca o mama care vine cu o punga de chips in parc poate sa inceapa sa imparta in stanga si in dreapta din ea "doar pentru ca si altor copii le este pofta!".

Asta pentru ca un parinte nu ar trebui in primul rand sa aduca dulciuri si alte lucruri in parc. Sunt multe scenarii de acest fel si cel mai des sunt mame care vin si hranesc copiii in parc!

De ce ai face asta?

Pentru ca tu consideri ca (poate) mananca mai bine fara sa te gandesti ca sunt si alti copii pe acolo care vad asta. Sau pentru ca iti pasa doar de al tau si atat? Ce transmiti copilului din punct de vedere educatie? NU esti oare responsabil si de impactul social pe care il are mancatul copilului in parc?

Ca parinte ar trebui sa stii in primul rand ca:

Copiii au program diferit, unii poate au alergii si sunt parinti care depun eforturi pentru a le face un program de masa si mancarea nu este vazuta ca o recompensa.

Insa aici, apare un punct care ia o alta intorsatura.

Sunt multi parinti care se bucura cand educatorii si profesorii fac educatie alimentara copiilor. Curicula cuprinde fise de lucru si jocuri, carti si chiar filme in care copiilor li se spune de unde vine mancarea, cum ne influenteaza si ne afecteaza viata si de ce conteaza ceea ce mancam.

Stim majoritatea dintre noi ca la gradinita se predau astfel de lucruri si exista in programa - particulara sau nu - chestii care tin de educatie alimentara.

Ceea ce este super bine!

Bun, acum sa o luam in ordine.

Parintii decid ce mananca copiilor, dar educatorii si profesorii interactioneaza zilnic cu copiii si trec peste ei cand vorbim de masa - cum ar trebui sa fie gestionata aceasta situatie?

Este imposibil ca parintele si educatorul sa aiba acelasi principii, sa se uite pe aceleasi carti sau sa descopere aceleasi cursuri despre educatie alimentara.

Ca sa nu mai spunem de impartasirea acelorasi principii si de concluziile diferite (cum ar fi de exmplu ca zaharul este ceva rau sau untul nu este un aliment sanatos).

Cum este daca eu ca parinte am studiat si am punctul meu de vedere despre cartofii prajiti sau "junk food" si ii dau voie din cand in cand sa se bucure de asa ceva pe ideea ca mai bine sa stie si sa invete o disciplina si un autocontrol decat sa manance impulsiv?

Sau daca sunt convins ca a-l opri pe copil de la dulciuri ii fac mai mult rau si il imping sa fie mai interesat de aceste alimente "interzise"?

Scopul acestui articol nu este sa intram in detaliu si sa dezbatem aceste subiecte, chiar daca sunt interesante si cu siguranta aveti si voi argumente. Ce vreau sa extrageti de aici este faptul ca parintii educati, care citesc si se intereseaza de educatia alimentara a copiilor lor, pot avea abordari si concluzii diferite despre mancare.

Dar si educatorii pot foarte usor influenta alegerile culinare ale copiilor nostri.

Cu siguranta familiile modeste nu isi pot permite numai alimente organice sau descrise prin cartile de parenting de afara. Ca de fapt si asta este o problema. 

In Romania resursele sunt limitate si tot ce ajunge pe aici sunt carti traduse de afara si retete care la noi nici vorba sa se gateasca prin casa: avocado, quinoa, kale, muschi de vita si ton, mancare picanta, sosuri sau fast-food etc.

Mancarea traditionala romaneasca este grea, limitata si care in general este plina de carne grasa, prajeala sau sosuri. Ce se intampla cu familiile care stau la tara? Sau cu cele care nu au acces decat la mancare de supermarket?

Gradinitele si scolile, dar mai ales educatorii ar trebui sa tina cont de toate aceste diferente.

• Este in regula ca un educator vegan sa vorbeasca deschis despre carne si sa prezinte copiilor filme cu animale (chiar crescute etic) sau sa ii certe daca au in pachet produse din carne sau lactate? Unde se opreste educatia si unde incepe propaganda?
• Dar un profesor care nu consuma zahar, sucuri si le citeste copiilor despre efectele nocive ale acestora si le spune ca nu e bine sa consume lapte si sa se orienteze catre produse substitute?
• Sau despre parerea personala a unei eduatoare care isi tine greutatea sub control cu dieta tip fasting si explica copiilor ce "sanatos" este sa practici asa ceva pentru ca a vazut ea niste studii?

Copiii nostri trebuie sa fie prieteni cu mancarea si trebuie s-o inteleaga.

Iar jobul nostru ca parinti este sa le spunem cat mai multe despre mancare, despre cum sa gatim mai bine si cum trebuie sa invete sa isi asculte corpul.

Intr-adevar, aceasta strategie poate sa fie diferita pentru fiecare dintre noi, pentru cineva care traieste la tara sau cineva cu resurse limitate. Fiecare avem un trecut, o familie si probabil o traditie culinara.

Mancarea are insa acelasi rol pentru toti.

Multi se pot simti jenati, suparati si supra-protectivi cu copiii, mai ales despre felul in care scoala prezinta (daca prezinta!) cultura culinara si ating acest subiect. 

Dar, ca parinte fiecare dintre noi ne simtim indreptatiti sa dam mai departe propriile noastre convingeri si valori, retete si traditii de familie, chiar daca sunt diferite si nu se aseamana cu cele ale altor parinti.

Cate ceva despre mancarea la scoala

Exista o tendinta apreciata de a impinge pe cat posibil o politica de mancat sanatos in scoli. Initiative ca cele ale lui Jamie Oliver -  Feed Me Metter pornita din 2015 - nu au ramas fara impact chiar daca a fost "lovit" din toate partile; dar la noi din pacate, pentru ca nu avem un sistem cu cantina scolara, lucrul acesta este abandonat undeva acolo unde sunt si alte lucruri legate de scoala romaneasca.

Nu avem un program de masa pentru copiii nostri, ceea ce ne face si mai vulnerabili la efectele mancarii de slaba calitate. Eforturile de a ne hrani bine copiii, de a le da o educatie alimentara se opresc cand ei pleaca la scoala.

Si nu ar trebui sa se intample asta!

Asa cum am mai spus, copiii au nevoi si preferinte diferite si ritm de crestere si dezvoltare diferite. Cu siguranta, eforturile in scoli ar trebui sa fie orientate si catre a forma un spatiu care sa tina cont de nevoile calorice, etapa de dezvoltare si alergii.

Suntem departe de acest aspect (inca), dar putem spera la un astfel de viitor pentru copiii nostri. La acel moment cand scoala va tine cont de optiunile nutritive ca parte a educatiei copiilor si ei vor putea sa isi cumpere (sau sa li se ofere la scoala) mancare de calitate. 

Pana atunci, pachetele de acasa sustin cresterea si obiceiul alimentar al copilului cand nu este la masa cu care este obisnuit.

Concluzie

Ar fi bine sa stim ca atunci cand ne trimitem copiii la scoala sunt cumva tinuti departe de intoxicarea legata de diete, atacul grasimilor si toxicitatea fast-food, precum si de intreaga cultura slim fit. Copiii nu au nevoie sa li se infiripe de mici frica de a fi departe de un corp perfect si de faptul ca nu au in fata o mancare perfecta si sanatoasa. 

Cititul si matematica sunt subiectul unei metodologii si adaptate nivelului prin care copiii invata si dezvolta anumite concepte. Notiunile lor de baza ii ajuta pe copii sa evolueze si sa invete cu fiecare lectie. Si exista chiar si un barem pentru ce inseamna sa citesti bine sau sa faci anumite exercitii.

Scoala fix de asta a aparut.

Sa mananci sanatos sau sa arati bine nu are o definitie clara. Ce alimente sunt sanatoase sau nu este un subiect vast si opiniile variaza de la individ la individ. Copiii au instrumente variate sa regleze orice aport si controlul anumitor substante au rolul de a preveni anumite aspecte negative cu privire la sanatatea lor - s-a dovedit ca o dieta saraca in grasimi nu are niciun beneficiu pentru copii.

Asadar, ramane pe umerii nostri ca parinti sa oferim educatie alimentara copiilor nostri si pana cand profesorii vor putea exemplifica pe larg ce inseamna mancarea, gradinita si scoala ar trebui sa se ocupe de citit, matematica si comentarii pe text.