De ce orice parinte ar trebui sa aiba o strategie in ceea ce priveste alimentatia copiilor

Parintii sunt responsabili nu doar de hranirea copiilor, dar si de a ii invata anumite comportamente alimentare. Tocmai de aceea ei sunt mereu tinta programelor de sanatate publica in ideea ca, o educatie cu privire la alimentatia familiei are sanse sa diminueze masa de copii obezi, obsedati de dulciuri sau cu alte probleme de sanatate.

La noi in tara lucrurile sunt cam la coada spatiului comunitar, lucru care nu prea are cum sa ne mire. Suntem pe ultimele locuri la educatie alimentara si lucrul asta se vede pe meniurile casnice de baza care, inca tin pozitia cu mancaruri pe baza de carne (multa si proasta uneori), ulei si zahar, dar mai ales alimente procesate.

Copiii nostri mananca mult sub un grafic care se vrea echilibrat, dar ideea nu este sa avem un meniu perfect, ci sa incercam sa ne educam noi ca parinti. Copiii mananca ce vad si ce primesc acasa si asta cred ca ati vazut-o si voi deja. 

Cat sunt mici, exista o oarecare varietate alimentara pentru ca lucrurile sunt expuse mai mult: exista sfaturile pediatrilor, exista resurse care ajuta tinerele mame sa gateasca mai sanatos pentru copii, dar si anumite trenduri cu privire la alimentatia copiilor.

Cu toate astea, conform unui raport Unicef cu privire la alimentatia copiilor, situatia este ingrijoratoare: 1 din 3 copii cu varsta pana in 5 ani este subnutrit sau supraponderal. Acest lucru ii expune la multe riscuri cum ar fi dezvoltarea deficitara, imunitate scazuta si capacitate redusa de invatare.

In ciuda progreselor actuale, am pierdut un lucru esential din vedere: daca copiii mananca prost, ei vor trai prost. 

Multi copii au o alimentatie deficitara pentru ca nu au de ales, iar parintii trebuie sa inteleaga ca nu este nevoie de hrana multa, ci de hrana de calitate.

Haideti sa va spun in detaliu cum ati putea si voi sa incepeti sa imbunatatiti lucrurile.

Acum ceva timp am fost la o petrecere de copii, Ilinca fiind cea mai mica dintre invitati. Copiii s-au jucat, iar cand au venit prajiturile toti copiii au navalit la masa. Una dintre fetite a infulecat rapid o bucata de prajitura, iar apoi a rugat-o pe mama ei sa ii dea voie sa mai manance inca una.

Mama care, dupa ce a zis ca e de ajuns, a cedat.

In acelasi timp, Ilinca dupa ce a mancat doar bezeaua de deasupra, a venit la mine cerand acelasi lucru - e normal un astfel de comportament in comunitate. Evident, am fost tentata sa ii spun ca e de ajuns, dar fiindca am abordat altfel aceste "intalniri", i-am zis "Da, mai ia una!". Tot ce a facut a fost sa mai manance 2 guri din prajitura a doua si sa o lase pe masa.

Eu aproape ca am si uitat episodul, dar cand am plecat am auzit aceeasi fetita in spate plangand ca mai vrea inca o prajitura, in timp ce tatal ei se chinuia sa o linisteasca.

Ce ar trebui sa va intrebati in acest moment?

Ei bine, cum influenteaza copiii pe termen lung modul in care le prezentati mancarea? Pai sa vedem in continuare cele mai comune abordari...

Restrictiile cu privire la dulciuri

Privit in ansamblu e de inteles de ce tatal a facut ce a facut. Era ingrijorat de situatie si stia ca e greu sa strunesti un copil cand e vorba de dulciuri, deci tot ce a facut a fost sa ii limiteze accesul. Doar ca, daca tatal ar fi fost mai puternic si nu ceda, fetita manca o singura prajitura (super pentru tata), dar cel mai probabil ar fi ramas cu o obsesie pentru platoul de prajituri.

Ce se poate intampla pe termen lung? Posibil ca atunci cand va mai avea ocazia, fetita sa manance mai multe dulciuri decat e nevoie.

Un studiu facut pe familii cu copii supraponderali a scos la iveala faptul ca parintii apeleaza des la restrictii pentru a tine apetitul sub control, dar rezultatele arata ca acest lucru de fapt agraveaza situatia si copiii se ingrasa mai rau.

Acum, eu nu spun ca e bine sa lasam copii sa manance dulciuri cand vor ei si cat vor ei.

Dar in loc sa ii refuzi vehement, ii poti spune ca poate manca maine sau la masa de seara (exemplu: Mami, imi dai niste ciocolata? Nu avem pe meniu astazi ciocolata, dar poimaine poti manca).

Abordarea asta asigura in acest fel faptul ca, se va intampla candva in viitor, accentuand ideea de planificare, dar si ca va avea meniul la discretie si nimeni nu ii va interzice sa manance. Acest lucru ofera o oarecare liniste copilului si il asigura ca mesele sunt fara stres si fara cineva care sa ii strice "NU".

Citeste si Moduri prin care parintii influenteaza apetitul copiilor

Ideea de a termina tot din farfurie

Daca si voi traiti intr-un ritm apropiat de al nostru, cel mai probabil va intalniti cu totii la masa de seara. Pentru majoritatea copiilor, cina se dovedeste a fi cea mai neplacuta masa pentru ei.

Cand copilul abia se atinge de mancare, tatal are tendinta de a-i spune "hai mai mananca, termina din farfurie!" iar cand lucrurile se agraveaza se ajunge pana la "daca nu mananci tot, nu te mai uiti la desene!".

Cu siguranta, strategia asta il va face sa manance ceva acolo doar sa scape de presiune. Pe termen lung, copilul are toate sansele sa nu isi mai asculte corpul si sa "forteze" sa manance tot, doar pentru ca va primi o recompensa sau cineva nu ii va mai atrage atentia.

Stiu ca multi parinti spun ca isi cresc copiii asa cum au facut-o si ai nostri si, na, suntem ok si nu e nimic in neregula. Dar, uitati-va in jurul vostru si spuneti cati dintre amicii vostri sunt obezi sau au probleme de sanatate.

Sa iti inveti copilul sa isi asculte stomacul este vital pentru el ca viitor adult.

Asa ca, intrebati copilul daca s-a saturat si faceti tot posibilul sa ii educati starea de autoverificare - unii copii uita sau sunt distrasi si trebuie ajutati pentru a se focusa.

Folosirea constanta a recompensei

De 2 ori pe saptamana, servim cereale la micul dejun. Preferatele Ilincai sunt cele amestecate cu fructe. In ultimul timp, daca i le dau pe o farfurie cu fructe - banane, mere, pepene - mananca numai cerealele si mai putine fructe (exceptie cele uscate din mix). Daca cere inca o portie, stiu ca cere pentru cereale si tendinta mea este "mananca si din fructe, nu doar cereale!". Iar pe mine ma face sa ma simt mai bine.

Doar ca, pe termen lung, in situatia asta fructele au sanse sa devina dezirabile. Studiile efectuate in astfel de situatii au aratat ca a cere unui copil sa manance ceva pentru a primi altceva, are sanse sa il faca sa manance mai putin din alimentul cerut (poate fi carne, legume, etc) atunci cand sunt pusi in situatia de a alege singuri.

La cum cunosc eu situatia, Ilinca isi schimba comportamentul alimentar periodic . Nu mai devreme de acum 2 saptamani a mancat dimineata 1 mar intreg si 2-3 guri de cereale.

Evident, exista numeroase alte strategii de care sa tii cont (gasesti multe dintre ele pe blog, sau sub forma de cursuri in biblioteca). 

Dar ca parinti, trebuie sa ne pregatim si noi sa ne educam vocea interioara care ne spune sa supra-controlam modul in care mananca copiii nostri (sau mai rau sa nu ne pese de educatia lor alimentara).

E un loc undeva la mijloc intre toate astea unde fac eforturi zilnice sa stau si de unde iti impartasesc tot ceea ce descopar pe acest blog. Sper sa iti fie si tie de folos!

Asa ca daca inca nu ai o strategie, poate ar fi un moment bun sa incepi.

Ai un copil mofturos? Vezi aici o serie de cursuri care sa te ajute cu informatii, strategii si know-how numai bune pentru parinti cu copii mofturosi.

Copilul tau mananca prea multe gustari? Cursul Snack Attack poate sa fie solutia pentru tine!