Ai nevoie de mai multe informatii legate de copii mofturosi? Descopera in libraria online o serie de ghiduri gratuite care sa te ajute sa intelegi ce se intampla cu copilul tau si cum il poti ajuta. Intra in librarie aici.
Acum, ca parinte, daca ma intreaba cineva cred ca zona cu cel mai mare procent de ingrijorare si de frustrare este aceea generata de refuzul copilului de a manca.
Parintii ai caror copii sunt mofturosi inteleg cel mai bine ce inseamna sa ai un astfel de copil si, sincer, as dori sa vad mai multa compasiune. Ma intalnesc frecvent cu parinti absolut indiferenti la alti copii sau la nevoile lor.
In parc, la restaurant, la mare, empatia unor parinti lipseste si ce mi se pare mai nasol e ca transmit asta mai departe prin copiii lor.
Copilul lor este singurul care conteaza, chiar daca in jur este un altul care considera ca tot ce este leguma este cel mai mare dusman al sau. Iar pentru parinti, refuzul unui copil de a manca are un efect de buzdugan.
Stim deja anumite pareri locale cum ca "nu exista copii mofturosi", ci e vorba doar de abordare, educatie, razgaiala si chiar modul de a gati. Fie ca va spun asta bunicii, prietenii si chiar unii medici, m-am gandit sa va las mai jos si cateva pareri bazate pe studii si teste ale unor pediatri si nutritionisti de renume.
Sper sa va fie de ajutor si oricare ar fi momentul in care va aflati acum, sa nu va pierdeti speranta si sa intelegeti ca tot ceea ce faceti este bine pentru copilul vostru!
Toti copiii sunt diferiti si cu siguranta aceste lucruri nu sunt general valabile, dar m-am gandit ca v-ar ajuta sa stiti de ele. Plus ca, explica cumva de ce, daca mama nu mananca usturoi, nici copilul nu o va face.
Haideti sa continuam.
Comportamentul mofturos se poate transmite genetic
Conform spuselor lui Natasha Cole, medic rezident in stiinte nutritionale, materialul genetic poate determina un viitor comportament mofturos. Se pare ca gena TASR38 poate determina sensibilitatea unui om la gustul amar, iar alte gene sunt responsabile pentru celelalte gusturi.
Conform unui studiu din revista Appetite, copiii incep sa declanseze un comportament mofturos in jurul varstei de 2 ani. De obicei, acest comportament se atenueaza in jurul varstei de 6-7 ani, dar unii copii mentin acest comportament mult mai mult timp.
Un lucru interesant este de pilda faptul ca, in jurul varstei de 3 ani, copiii incep sa isi dea seama ca parintii reinterpreteaza si denatureaza mancarea - este perioada cand incep sa nu mai pice prada "avionului" si a indemnurilor de genul "yam-yam".
Probabil ca vedeti deja astfel de semne daca sunteti in etapa de toddler si copilul nu mai deschide gura la orice, mai ales cand vreti sa ii introduceti chestii noi.
Prin urmare, un comportament mofturos se poate sa fie transmis de la parinti.
Alimentatia mamei are o influenta majora
Mamele au o tendinta naturala de a se invinovati si de a se subestima - mai ales pentru lucruri care sunt in afara sferei lor de control. Dar, exista studii conform carora alimentele pe care le consuma mama influenteaza gustul laptelui.
Prin urmare, daca in timpul sarcinii o mama a mancat o multime de fructe, copilul este mult mai probabil sa indrageasca acel gust, tocmai pentru ca este obisnuit cu el.
Un studiu din 2007 si publicat in Pediatrics facut in colaborare cu Monell (Julie A. Menella si Catherine Forestell) a scos in evidenta faptul ca copiii alaptati ai caror mame au mancat frecvent un anumit aliment - cum ar fi legume - sunt mult mai dispusi a accepta acele alimente in meniul lor.
Asta nu inseamna ca cei hraniti cu formula le vor refuza sau nu vor manca niciodata. Asa cum am tot mentionat si eu aici, expunerea repetata poate face minuni. Cu alte cuvinte, chiar daca esti la inceput si copilul scuipa piureul de mazare, continua sa ii dai.
Scopul tau ca mama este sa ii oferi cat mai multe oportunitati sa incerce mancarea.
Citeste si: Copilul nu vrea sa manance legume. Ce e de facut?
De ce tot insist pe repetarea expunerii mancarurilor?
Pentru ca studiile facute in ultimii 20 de ani au aratat ca e mai greu sa convingi un toddler sa manance un fel nou si sa incerce alimentele noi decat un bebelus aflat in faza initiala de diversificare. In mod special, copiii alapatati, care au fost expusi unor varietati de gusturi au sanse mai mari sa raspunda pozitiv la expunerea la mancare noua.
Dragostea pentru mancare este transmisa de parinti
Succesul unei relatii bune cu mancarea este mai mult despre ce faci tu, decat despre ce face copilul tau.
Nu este vorba doar despre gust
Modul in care arata mancarea in farfurie nu ar trebui sa fie doar o preocupare de maestru bucatar. Pentru noi adultii conteaza acest lucru - doar de aia ne si place sa mergem la restaurant si ar trebui sa fie o preocupare pentru tot ce gatiti acasa.
Ar trebui sa va bucurati si sa simtiti o anumita incantare cand consumati un anumit fel, nu sa il ocoliti prin farfurie.
Femeile care devin mame sunt mult mai usor atrase in acest joc tocmai pentru ca un copil iti poate schimba perspectiva. Un copil care abia descopera mancarea iti reda valori pe care le-ai uitat sau le-ai ignorat si te ajuta sa intelegi ca exista o diferenta intre niste paste puse in farfurie si niste spaghete aranjate si decorate cu parmezan si busuioc.
Doctorul Faye Powell a spus intr-un interviu pentru HuffPost ca, pentru un copil conteaza enorm cum arata mancarea - pastele pot fi vazute ca niste viermi sau sosurile drept "murdar".
Acest lucru este de ajuns ca el sa nu vrea sa manance transformandu-l instant intr-un copil mofturos. (citeste si articolul Mancare cu sos? Nu, mami, nu-mi place!)
Metodele "vechi" nu functioneaza. Din contra
Cand incepi sa pui presiune pe un copil care nu mananca, de cele mai multe ori poti face mai rau. Mai ales daca familia incepe sa trateze copilul ca fiind "rau" , "razgaiat" sau doar prea alintat ca are multe alternative.
Este ceea ce se numeste paradoxul copiilor mofturosi (picky eating paradox). Studiile au aratat ca orice forma de presiune, fie ea cat de mica, nu face altceva decat sa inrautateasca situatia.
In principiu acest lucru se intampla pentru ca ne concentram pe un anumit aliment si insistam asupra copilului sa il manance. Acest lucru este cu atat mai daunator in momentul in care acel aliment devine conditional:
De fiecare data cand spui "Hai mananca toata mazarea si o sa iti dau inghetata!" tot ce se intampla este sa determini copilul sa ii placa mai mult inghetata si mai putin mazarea.
Pe langa toate aceste efecte, presiunea in sine (verbala sau nu) ridica nivelul de stress ceea ce stim deja ca suprima apetitul.
Niciun adult nu ar putea sa manance daca cineva il preseaza sau, mai rau, tipa la el sa manance. (Gasesti in libraria gratuita un ghid de conversatie la masa care sa te ajute sa comunici mai bine cu un mofturos).
O solutie este cea de care tot mentionez pe acest blog si anume, sa lasati copiii sa se joace la masa. Lasand copiii sa atinga, sa simta si sa miroasa ii va determina sa fie mai comfortabili in prezenta ei si sa nu se simta niciun fel de presiune.
In fond, ca parinti aveti datoria sa ajutati copiii sa descopere lucrurile din jur, sa ii ajutati si sa le oferiti sprijin. Voi ii cunoasteti cel mai bine in ciuda a ceea ce va zic, prietenii, vecinii sau soacra.
Copiii mofturosi nu vi se datoreaza, dar puteti face multe lucruri care sa ii ajute oricare ar fi cauza mofturilor lor.
sursa foto amazonswatchmagazine.com
DOCUMENTATIE