Probabil ca una dintre cele mai amuzante si fericite momente in viata unui parinte e sa vada cum copilul incearca ceva nou de mancare. Pe net e plin de copii care mananca lamai, mango, castraveti murati sau pizza si fetele alea mici sunt absolut pretioase. Totusi, ce se intampla acolo in mintea lui cand mananca ceva pentru prima data?

Chiar daca nu am toate reactiile pe video ale Ilincai, am clar in minte primele reactii la sos de rosii sau cartofi la cuptor. Daca stai sa te gandesti trebuie sa fie cumva dubios sa gusti pentru prima data din ceva nou - abundenta de arome, mirosul poate, trebuie sa fie ceva explosiv acolo.

Momentul diversificarii vine cu chestii in plus pentru ca pana la acel moment copilul nu a gustat decat lapte. Care cumva e dulce, placut usor de asimiliat.

Si dintr-o data cineva iti da mazare sau morcov fiert!

Nici tie nu iti suna prea bine, nu?

Asa ca, haideti sa vedem impreuna ce se intampla cand facem trecerea spre diversificare si cum apar schimbarile in creierul unui copil.

1. Unii dintre copii isi dezvolta preferinte inainte de a trece la mancare solida

Probabil ca aveti deja majoritatea dintre voi imaginea copilului care se stramba cand i-ati pus in fata un castron cu piure. De cele mai multe ori nu este un succes, chiar daca probabil unii dintre voi ati fost mai norocosi cu unele feluri. Indiferent daca spunem ca e genetic sau doar o chestie legata de laptele matern, oamenii prefera alimentele dulci. 

Au fost chiar facute studii pe aceasta tema si nu spunem asta aici doar ca sa avem o justificare pentru pofta de dulce a micutilor nostri. 

2. Gustul si aroma sunt doua lucruri total diferite

Din punct de vedere stiintific, cele doua sunt diferite total si orice doctor va poate spune asta. In conditiile astea ele ofera doua senzatii diferite.

Gustul se refera la starile de baza: sarat, acru, dulce, amar si umami - care nu are o traducere exacta (vine din acelasi termen din japoneza) si se refera la un gust placut, delicios.

In momentul in care mancarea ajunge in gura, receptorii de gust comunica senzatia si apoi creierul interpreteaza prin intermediul celor 5 gusturi de baza. Cu alte cuvinte, limba este organul care trimite imediat catre creierul copilului informatia despre ce mananca si ce gust are.

Sunt unele studii care spun ca laptele matern ar avea cel de-al 6 lea gust. 

Faza este ca nu doar gustul singur are un rol in reactii si in decizii, ci face asta impreuna cu nasul. In momentul in care gustul este combinat cu mirosul rezulta aroma. Combinatia dintre cele doua este in final cea care ofera experienta asupra mancarii.

Nota: incercati sa mancati acoperindu-va nasul si veti vedea ca nu mai este deloc acelasi lucru. Tineti cont de asta cand copilul e racit sau are nasul infundat. Nu e mereu de vina mancarea, ci uneori si starea lui si faptul ca nu are o experienta senzoriala completa.

3. Mirosul are un rol foarte important

Specialistii in nutritie spun ca acest lucru este unul dintre factorii care determina reactiile copilului inca din faza diversificarii. 

Noi nu am fost niciodata adeptii vestitelor borcanase cu mancarea si regula pe care ne-am bazat a fost:

"Daca mie nu imi place cum miroase (sau ce gust are), nu cred ca e in regula pentru un copil (mofturos)."

Daca ati cumparat si voi asa ceva probabil ca ati observat de cand l-ati deschis ca nu miroase prea apetisant.

Si aici intervine o chestie super interesanta in afara de mirosul in sine.

Combinatia care ajunge la creier dintre gust si miros este ceea ce creeaza experienta mancarii in sine. Faza e ca din clipa in care creierul invata o combinatie noua, el o stocheaza si va face mereu comparatie. In felul asta se formeaza o baza de date. 

Prin urmare, cu cat expui copilul la mai multe combinatii cu atat creierul "evolueaza" mai repede, aduna informatii si contribuie la dezvoltarea viitoarelor experiente culinare. De aceea e important sa punem copilului in fata o varietate de alimente chiar daca nu mananca.

Scapati cumva de stigmatul foarte des auzit "nu-i dau ca si asa nu mananca!". Fraza asta are un rol negativ pentru orice copil si asta cade numai pe umerii parintilor, bunicilor sau in grija cui este.

Mai mult, daca copilul este expus doar repertoriului sau de preferinte asa cum este in cazul copiilor mofturosi, imaginati-va ce blocaj apare acolo.

Acum ca stiti informatia asta incercati permanent sa oferiti varietate si lupta cu mofturile va fi mai usoara. Stim, copiii sunt diferiti si in cazul lor primesti ceea ce primesti, dar traim vremuri cu mai multe informatii si de ce sa nu le folosim in avantajul lor?

4. Sa mananci este un proces asemanator cu mersul

Poate ca nu v-ati ganditi niciodata la asta, dar a invata sa mananci este un proces complex asemanator cu mersul.

In niciun caz nu ii arati copilului o pereche de pantofi, ii explici cum e treaba cu mersul si te astepti sa se ridice si sa mearga singur prin casa. 

In loc sa faci asta, ii sustii etapele intermediare, se taraste, merge de-a busilea si toate etapele pana reuseste sa se ridice. Creierul invata toate aceste senzatii, inclusiv detalii despre suprafete - mai moi, mai tari, scari, denivelari etc. A merge este un pas evolutiv extraordinar, dar sa nu uitam ca si schimbarea de alimentatie ne-a adus in punctul in care creierul nostru ne-a oferit mult mai mult decat celorlalti din regn.

Stiind aceste lucruri, ar trebui sa fie mai simplu sa analizam ce se intampla cu micutii nostri. Poate ca unele lucruri vi se par ca vin natural, dar daca stiti despre aceste experiente va fi mai usor sa intelegeti preferintele, refuzurile si mofturile.

O data ce stiti asta, lupta cu mofturile va fi mai usoara, pentru ca in fond, toti ne dorim sa avem copii care mananca mai bine, nu?